Orasul Luminilor

In intunecimea noptii,felinarele se-aprind
Si cand eternul negru in lumina il cuprind,
Ingerii incep parada ce-n cantec invaluita
Creaza raza din cer venita.

Raza blanda,raza minunata
Se revarsa peste cea ce o asteapta.
Ea e umbra cu profilul intristat
Ce ramane in al doilea plan
Cand zorii zilei se arata in final.

Ea cand raza intalneste se transforma minunata,
Intr-o tanara domnita cu zambet invesmantata.
Iar lumina ei,pe toata,o rasfrange prieteneste
Peste chipul ganditor ce la fereastr-o priveste.

Ea e constructia cea mai mare,
Ea domneste peste felinare,
Peste mii de licurici din inaltimi
Pe care sa-i numaram niciodata nu reusim.

Doar cand intunericul se-asterne,
Sa nu-ti pui praf de vis pe gene
Ci prin fereastra-n sus,sa te-ndrepti nerabdator,
Spre Orasul Luminilor!