Sentiment de toamna...

Si simt cum toamna ma copleseste!

Tot zbuciumul ei sa rasfrange in mine.Si cand cerul luminos este acoperit de nori, vantul nu mai adie ci bate din rasputeri.

Incepe ploaia!

Picuri reci sunt aruncati pe frereastra mea,adusi de vantul cel furios si simt cum melancolia ma cuprine.

Singuratate!

Strada e pustie..dar unde e linistea?Chiar si felinarul invaluit de raceala a incetat a-si mai spune povestea,vantul tipa picurii plang....Unde e linistea?

...!

Norii se retrag..cerul e acoperit de mii de stele.Vantul s-a potolit iar ultimele picaturi de ploaie formeaza pe asfaltul rece oglinda in care se oglindeste felinarul.Si-a inceput povestea!Doua frunze ruginii il asculta......

E liniste!

Ce e bucuria?

Ce e bucuria?...hmm..Bucuria e un sentiment pueril si nevinovat,un fir de nisip in comparatie cu adevarata fericire.Dar daca nu savuram micile bucurii vom putea oare fi fericiti cu adevarat?

Sunt intrebari care isi gasesc foarte greu raspuns.Tot ce stiu este ca ,oricare ar fi acesta, bucuriile trebuie savurate pentru ca sunt cele care ne lumineaza fata cu un zambet.Un zambet ii poate ajuta si pe ceilalti,iar bucuria impartasita tuturor poate duce la adevarata faricire!