Ploaie cu un cer senin
Gheata-foc,zapada-cenusa,
Atat a mai ramas din acea fiinta..de zbucium cuprinsa.
A alergat,a incercat sa se ascunda
Dar o masca nu te apara de a inimii si a mintii disputa.
In zadar se tot neaga,in zadar se contrazic
Tot o lupta iar se duce,intr-un trup atat de mic.
Rosu-albastru,cald sau rece;
Nu ajung la compromis,nu vrea nici una sa plece.
In concluzie ai fugit.Nu ai cu cine te-ntrece
Insa sigur ai pornit..in calatoria ce nu duce spre infinit.
In tot acest timp,batalia continua
Si nu vrei sa-mpaci defel zambetul cu lacrima,natura pura cu orasul de fier.
Doar atunci cand obosit,pe o piatra te vei aseza
Si cu fruntea-n sudori inecata,mintea si inima spre etern ti le vei inalta,
Gheata si focul se vor unii fara a dauna,
E unirea ce va crea iubirea si intelepciunea.
Atunci singur nu vei mai fi..ci vei vedea ca ai alaturi o persoaa minunata,
E persoana cu care niciodata nu vei fugii zbuciumata,
E cea alaturi de care o dulce plimbare te-asteapta.
Iar acum ca lupta a luat sfarsit,vei putea zarii frumosul in tot ceea ce-ai trait.
Nu te teme,niciodata nu ezita ,
Sa unesti seninul cu ploaia si zambetul cu lacrima.
Caci fara lumina e doar intuneric si fara-ntuneric e doar lumina,
Si viata se traieste cand acestea se-mbina!
